Benzi laterale
Dacă defectul apare pe calea de rulare a inelului interior, atunci, la turaţia de lucru se dezvoltă benzi laterale în jurul frecvenţei de defect (egal depărtate de 1×). Modularea în amplitudine provine de la faptul că defectul de pe cale de rulare a inelului interior se mută în şi din zona de încărcare maximă, o dată la fiecare rotaţie completă în parte. Atunci când se află în zona de încărcare a rulmentului, defectul de pe calea de rulare va produce vibraţii la frecvenţa elementelor de rostogolire, în timp ce la ieşirea din zona de încărcare, amplitudinea vibraţiei la această frecvenţă se va reduce până la valori foarte mici, practic nesemnificative. Acest aspect are efect asupra modulării în amplitudine a „tonului rulmentului" şi deci şi asupra benzilor laterale. Apariţia benzilor laterale egal depărtate la 1× de-o parte şi de alta a frecvenţei de defect (tonul), reprezintă cu certitudine un semnal de uzură avansată a rulmentului. Uneori, dacă un rotor prezintă un dezechilibru major, atunci un defect oarecare, dezvoltat pe calea de rulare a inelului interior, nu va produce modularea în amplitudine sau benzi laterale, deoarece forţa centrifugă datorată dezechilibrului păstrează tot timpul calea de rulare a inelului interior încărcată în aceeaşi zonă.
Un alt exemplu de apariţie a benzilor laterale în spectrele rulmenţilor implică frecvenţa fundamentală de rulare (FTF). Aceasta este raportul la care colivia menţine elementele de rostogolire în mişcare de rotaţie în rulment. Dacă vreunul dintre elemente este fisurat, crăpat, sau şi mai rău, spart în mai multe bucăţi, atunci rulmentul va dezvolta un zgomot puternic numai la trecerea elementului defect prin zona de încărcare. Elementul defect va migra înăuntrul şi în afara zonei de încărcare, odată cu colivia, direct proporţional cu frecvenţa FTF. Acest lucru provoacă modularea în amplitudine a tonurilor, direct proporţional cu frecvenţa FTF, iar rezultatul constă în benzi laterale de-o parte şi de alta a tonurilor de rulment, egal depărtate cu valoarea FTF.
Etapa finală de uzare a rulmentului este uneori numită şi etapa "termică", etapă în care rulmentul se supraîncălzeşte şi se rupe filmul de lubrifiant, ceea ce poate conduce inclusiv la topirea elementelor de rostogolire sau a căii de rulare în timpul funcţionării rulmentului.
Cheia efectuării unei întreţineri predictive eficiente a rulmenţilor constă în urmărirea evoluţiei în timp a amplitudinilor vibraţiilor la frecvenţele de defect. Uneori, evoluţia unui rulment de la starea de defect minor la defect fatal este rapidă, aşa că detectarea timpurie a oricărui neajuns necesită atenţie sporită şi reacţie imediată din partea analiştilor chiar şi la defecte foarte mici, pentru evitarea situaţiilor catastrofale inopinate. Analiştii ar trebui să fie conştienţi de faptul că unele tipuri de maşini vor prezenta frecvenţe de defect de rulment în spectrele mediate. Diagnosticul se va efectua pe baza de creşterilor semnificative a valorilor mediate. Orice vârf semnificativ apărut la una dintre frecvenţele de defect ar trebui luat în considerare cu mare atenţie, pentru a putea observa imediat orice semn de agravare.