Conversia semnalului analogic în semnal digital
Primul pas în efectuarea unei analize FFT este procesul real de prelevare a eşantioanelor, care este ilustrat în continuare:
Conversia Analog - Digitală
Eşantionarea este un proces analogic, nu digital, care se realizează cu ajutorul unui circuit de „eşantionare şi memorare date”. Semnalul de ieşire din acest circuit este o succesiune de nivele de tensiune transmise unui convertor analog-digital (ADC). Acestea sunt convertite în informaţii digitale, reprezentând fiecare nivel din eşantionare. Precizia nivelelor eşantionate depinde în mare parte de numărul de biţi din informaţia digitală. Cu cât este mai mare numărul de biţi, cu atât este mai mic nivelul de zgomot şi cu atât mai mare va fi domeniul dinamic. Cele mai multe analizoare FFT utilizează informaţii de 12 biţi ceea ce determină un domeniu dinamic de aproximativ 70 dB (3,100:1). Informaţiile de 14 biţi pot atinge un domeniu dinamic de 80 dB (10.000:1).
Se poate observa aici că rata de eşantionare determină frecvenţa maximă a semnalului care poate fi codificat. Eşantionul prelevat nu poartă informaţii despre semnalul intermediar, existent între perioadele de eşantionare.
Claude Shannon, matematician renumit, dezvoltator al aşa-numitei teorii a informaţiei, a stabilit că, pentru a codifica toate informaţiile dintr-un semnal eşantionat, frecvenţa de eşantionare trebuie să fie cel puţin dublul frecvenţei maxime curente a semnalului respectiv. Această regulă este numită uneori criteriul Nyquist.