Efecte de modulare
Modularea este un efect neliniar, în care mai multe semnale interacţionează unul cu celălalt pentru a produce noi semnale cu frecvenţe nou create, care nu se regăsesc în semnalele originale. Efectele modulării reprezintă problemele inginerilor de sunet, pentru că ei produc „distorsiuni intermodulaţie”, ceea ce este deranjant pentru ascultătorii de muzică.
Există mai multe forme de modulare, inclusiv modulare în frecvenţă şi modulare în amplitudine, iar subiectul este destul de complex.
Vom analiza pe rând cele două tipuri principale de modulare.
|
Este puţin probabil să întâlniţi numai modulare în frecvenţă, în cele mai multe cazuri realizându-se simultan şi modularea în amplitudine!
|
Modularea în frecvenţă (FM) reprezintă variaţia în frecvenţă a unui semnal, datorită influenţei unui alt semnal, de obicei, de frecvenţă mai redusă. Frecvenţa modulată se numeşte de obicei „frecvenţă purtătoare”. În spectrul de mai sus, componenta cea mai mare este purtătoare, iar celelalte componente care arată ca şi armonicile, se numesc „benzi laterale”. Aceste benzi laterale sunt simetric poziţionate de-o parte şi de alta a frecvenţei purtătoare, şi spaţierea lor este egală cu frecvenţa de modulare.
|
Modularea în frecvenţă apare în special la cutiile de viteze la care frecvenţa de angrenare este modulată de turaţia de lucru a angrenajului.
De asemenea, apare şi la unele sisteme de sunet de tip difuzor, caz în care poartă denumirea de distorsionare de semnal FM, deşi apare, în general, la o frecvenţă foarte scăzută.
Acest exemplu prezintă o modulare în amplitudine la aproximativ 50% din modularea completă.
Observaţi că frecvenţa formei de undă pare să fie constantă şi că fluctuează în sus şi în jos într-un raport constant.
Acest semnal de testare a fost realizat cu ajutorul unui generator de semnal, în timpul înregistrării semnalului.
|
Acest tip de semnal este adesea produs de rulmenţii şi de angrenajele defecte şi poate fi uşor identificat datorită benzilor laterale din spectru.
|
Spectrul de frecvenţă prezintă un nivel maxim la frecvenţa purtătoare, precum şi două componente de-o parte şi de alta acesteia. Aceste componente suplimentare sunt de fapt benzi laterale. Reţineţi că aici există doar două benzi laterale, în comparaţie cu numărul mare de componente care apar la modularea în frecvenţă. Benzile laterale sunt egal depărtate de frecvenţa purtătoare a semnalului modulat. În acest exemplu, frecvenţa modulată este mult mai scăzută decât frecvenţa purtătoare, dar în practică cele două frecvenţe sunt de multe ori foarte apropiate. De asemenea, aceste frecvenţe sunt unde sinusoidale, dar, în practică, atât semnalul modulat cât şi cel purtător sunt adesea complexe. De exemplu, semnalul transmis de un post de radio AM conţine o frecvenţă purtătoare înaltă şi multe benzi laterale ale acesteia, datorită vocii sau semnalului muzical difuzat.
O vibraţie cu un spectru acustic similar este frecvent produs de către motoarele electrice ale căror bare rotorice sunt rupte sau fisurate.
|