Evaluarea spectrelor utilajelor dinamice
Cele mai multe maşini au un set relativ simplu de frecvenţe specifice, determinate de geometria şi de turaţia subansamblelor acestora. Apariţia în spectru a altor frecvenţe decât frecvenţele specifice componentelor utilajului, cum ar fi fundamentala (1×RPM) care poate indica o dezaliniere, în timp ce amplitudinile combinate ale frecvenţelor specifice, reprezintă un bun indicator de stare generală de funcţionare a utilajului. Pe măsură ce o maşină se uzează, se formează jocuri care se măresc, determinând complicarea spectrului cu armonici suplimentare şi cu benzi laterale.
La aprecierea evoluţiei nivelului de vibraţii în timp, o creştere a amplitudinii semnalului la o frecvenţă specifică indică o schimbare în mecanismul care determină o anumită frecvenţă specifică, dar nu indică neapărat o deteriorare a stării maşinii. De exemplu, o creştere a amplitudinii semnalului la 1×, măsurătoarea efectuându-se pe carcasa rulmentului motorului, indică un dezechilibru în creştere, dar dacă încep să apară şi armonici ale turaţiei de lucru, deja este un semnal care indică un defect, cum ar fi amplificarea jocurilor la rulment, instabilitatea sau fisurarea structurii.
Prin urmare, un semnal de amplitudine mare la 1× înseamnă că rotorul trebuie echilibrat, dar apariţia armonicilor turaţiei de lucru înseamnă că rulmentul are jocuri în dezvoltare, sau că structura ar putea fi instabilă sau fisurată şi trebuie verificată.
