Ferestre
Pentru minimizarea efectului de pierdere de semnal, este necesar să ne asigurăm că nivelul de semnal este zero la începutul şi sfârşitul perioadei de înregistrare. Această corecţie se poate face prin multiplicarea eşantioanelor de date prin aşa-numita funcţie „fereastră” sau „pondere”, care poate avea mai multe forme diferite.
Cele mai frecvente forme de ferestre şi utilizările lor sunt expuse în continuare.
Dacă nu se aplică nicio funcţie fereastră specifică, spunem că fereastra este rectangulară, plată sau uniformă.
În figura de mai sus, se poate observa efectul trunchierii datelor sub formă de discontinuităţi în forma de undă căreia i se aplică funcţia fereastră. Analizorul FFT recunoaşte doar ceea ce apare în fereastra de timp, sau timpul de achiziţie. Se presupune că semnalul real conţine discontinuităţi datorate pierderilor de semnal observate în figura anterioară. Pierderile de semnal s-ar putea evita în cazul în care s-ar putea sincroniza momentul începerii eşantionării formei de undă cu momentul trecerii formei de undă prin zero la intrarea în fereastră, dar acest lucru este imposibil de realizat în practică, dacă nu se utilizează un senzor suplimentar pentru măsurarea fazei.