Medierea sincronă
Medierea sincronă, numită, de asemenea, medierea în domeniul timp, este un tip complet diferit de mediere, la care, înainte de efectuarea calculului FFT, se mediază forma de undă în sine, într-un buffer. Pentru a face medierea în domeniul timp, trebuie ca analizorul să primească un impuls de declanşare a eşantionării semnalului. Acest impuls de declanşare a eşantionării este, de obicei, sincronizat cu o acţiune specifică maşinilor monitorizate, care prezintă interes.
Media acumulează treptat acele porţiuni de semnal care sunt sincronizate cu impulsul de declanşare a eşantionării, iar celelalte componente ale semnalului, cum ar fi zgomotul de fond, sunt efectiv excluse din medie. Acesta este singurul tip de calcul al mediei, care, de fapt, reduce zgomotul.
Mai multe informaţii privind aplicaţiile medierii sincrone se regăsesc în următorul capitol privind monitorizarea vibraţiilor maşinilor.