Neliniarităţile sistemelor
Nici un sistem real nu este absolut perfect liniar. Se poate vorbi despre mai multe tipuri de neliniarităţi existente în grade diferite în toate sistemele mecanice, deşi comportamentul mai multor sisteme reale poate fi abordat ca unul liniar, în special la semnale mici de intrare. Dacă un sistem nu este perfect liniar, va produce frecvenţe de ieşire care nu se regăsesc în semnalul de intrare. Un exemplu în acest sens poate fi considerat un amplificator stereo (sau un magnetofon) care produce armonici ale semnalului său de intrare. Acest fenomen se numeşte „distorsiune armonică” şi degradează calitatea sunetului de reprodus. Distorsiunea armonică aproape întotdeauna devine mult mai severă la un nivel ridicat de semnal. Un exemplu în acest sens poate fi un aparat mic de radio care redă un sunet relativ „clar” la un volum redus, dar scoate sunete dure şi distorsionate la volum ridicat.
Multe sisteme sunt aproape liniare la semnale de mică amplitudine, dar devin neliniare la niveluri mai ridicate de excitaţie. Uneori, există un prag definit, de la care sistemul îşi pierde liniaritatea. Un exemplu în acest sens reprezintă întreruperea semnalului de ieşire al unui amplificator, atunci când nivelul semnalului de intrare depăşeşte tensiunea de alimentare prescrisă de producător. Similar este şi la sistemele mecanice în cazul în care o piesă componentă se mişcă liber până când se loveşte de un obstacol, cum ar fi o carcasă de lagăr cu jocuri mecanice, care se poate deplasa un pic înainte de a fi oprită de către şuruburile de asamblare.