Probabilitatea distribuţiei amplitudinii
Semnătura de vibraţie a unei maşini are întotdeauna unele variaţii aleatorii, iar valoarea sa instantanee nu este predictibilă. Cu toate acestea, probabilitatea ca o valoare dată să se încadreze într-un anumit domeniu de amplitudine este previzibil într-un sens statistic.
De exemplu, să considerăm un mic eşantion dintr-un semnal exprimat în termeni de viteză de vibraţie la o maşină aflată în stare de funcţionare. Viteza de vibraţie V în orice moment poate varia într-o manieră aleatoare peste o valoare medie. Să presupunem că scala vitezei de vibraţie este împărţită într-o serie de diviziuni mici dV. Apoi, probabilitatea statistică ca semnalul să se regăsească în orice diviziune dată, poate fi calculată prin împărţirea timpului pe care semnalul îl petrece în fiecare diviziune împărţit la timpul total de monitorizare a semnalului.
Densitate probabilităţii este o măsură a diferenţei dintre amplitudinea curentă şi amplitudinea medie.
Cea mai populară curbă a densităţii de probabilitate este distribuţia gaussiană, sau aşa-zisul clopot al lui Gauss.
Valoarea RMS a unui semnal cu o distribuţie gaussiană este egală cu deviaţia standard a semnalului, şi este prescurtată cu litera greacă sigma Σ.
Un semnal provenit de la o vibraţie aleatoare va produce o distribuţie gaussiană, iar experienţa arată că şi utilajele sănătoase produc distribuţii gaussiene. În funcţie de defectele care se dezvolta la diferite utilaje, curba de distribuţie îşi schimbă forma, de exemplu, un defect de rulment va introduce vârfuri ascuţite în forma de undă, iar acest lucru va creşte amplitudinea finalului curbei de distribuţie, după cum se vede şi în figura de mai jos:
