Rezoluţia în domeniul timp
Rezoluţia în domeniul timp depinde de rata de eşantionare a convertorului analog digital al analizorului – cu cât este mai mare rata de eşantionare, cu atât va fi mai mare şi rezoluţia. Transformata Fourier Rapidă impune ca rata de eşantionare să fie de 2,56 ori mai mare decât frecvenţa maximă analizată. Prin urmare, un interval de 5000 Hz va seta convertorul analog digital la 5000 × 2,56 = 12800 de eşantioane pe secundă. Dacă durata timpului nostru de înregistrare este de 1/ 25 sec., atunci rezoluţia de timp este 1/25 din 12800, sau 512 de eşantioane în timpul de înregistrare. Acest lucru înseamnă că vom obţine 512 „instantanee” pentru angrenajul respectiv, într-o rotaţie completă. Deoarece există 13 dinţi pe pinion, cele 512 eşantioane pe rotaţie vor produce 512/13 sau aproximativ 39 de instantanee pentru fiecare dinte, ceea ce este mai mult decât suficient pentru a examina răspunsul fiecărui dinte din forma de undă mediată.
Pe de altă parte, dacă am fi folosit 250 Hz la 10 de linii de rezoluţie, am fi avut numai 250 × 2,5 = 640 eşantioane pe secundă, şi o durată de 1/ 25 sec. va conţine numai aproximativ 25 de probe, sau aproximativ 2 probe pentru fiecare dinte, ceea ce nu ar fi, probabil, suficient pentru a examina în detaliu angrenajul.
Aceeaşi setare de bază poate fi utilizată pentru a examina şi roata condusă a angrenajului. În cazul în care nu se poate amplasa un tahometru pe arborele roţii conduse, la ieşirea din tahometru se va monta un divizor de frecvenţă, şi dacă raportul de divizare este 13:31, impulsurile de ieşire vor coincide cu fiecare rotaţie a roţii conduse. Apoi, forma de undă mediată efectuată în timp va prezenta mai degrabă starea dinţilor roţii conduse, decât pe cele ale pinionului.
Această configurare este prezentată în figura de mai jos:
De vreme ce roata condusă se roteşte mai rar decât pinionul, analizorul trebuie setat astfel încât să atingă un timp de înregistrare puţin mai mare decât durata unei rotaţii a roţii conduse.
Dacă s-ar studia forma de undă mediată cu analizorul de frecvenţă, vârful predominant din spectrul de frecvenţă ar apărea la 13×, adică frecvenţa specifică angrenajului.
Tehnica se poate aplica la cutii de viteze cu mai multe trepte de multiplicare, de vreme ce cunoaştem numărul de dinţi pentru fiecare roată în parte, iar divizorul de frecvenţă are capacitatea de a efectua raportul de multiplicare adecvat.