Vibraţia complexă
Într-un sistem mecanic liniar, toate componentele vibraţiilor vor coexista fără a interfera unele cu celelalte. În cazul unui sistem neliniar, componentele vibraţiilor vor interacţiona şi vor genera noi componente care nu se regăsesc în funcţia de forţa. A se vedea, de asemenea, secţiunea privind sistemele liniare în capitolul de monitorizare a utilajelor.
Vibraţia este mişcarea rezultată dintr-o forţă oscilantă, şi pentru un sistem mecanic liniar, frecvenţa vibraţiilor va fi aceeaşi cu frecvenţa cu care se aplică forţa perturbatoare. Dacă există mai multe frecvenţe perturbatoare care apar în acelaşi timp, atunci vibraţia rezultantă va fi o însumare a vibraţiilor caracteristice pentru fiecare frecvenţă perturbatoare în parte. În aceste condiţii, forma de undă rezultată a vibraţiilor nu va fi o sinusoidă, ci va avea un aspect complex.
Anumite maşini, în special cele de joasă turaţie, produc forme de undă relativ uşor de interpretat direct.
În graficul din figură, vibraţiile de înaltă frecvenţă şi cele de joasă frecvenţă se combină şi formează împreună forme de undă complexe. În cazuri simple ca cel de faţă, frecvenţele şi amplitudinile celor două componente ale formei de undă sunt relativ uşor de determinat, prin examinarea mai atentă a acesteia, dar în practică, cele mai multe semnale de vibraţie sunt mult mai complexe decât atât şi sunt extrem de dificil de interpretat.
La o maşină rotativă clasică, sunt adesea greu de obţinut foarte multe informaţii despre funcţionarea maşinii respective doar examinând forma de undă rezultantă, deşi în anumite cazuri, analiza formei de undă reprezintă un instrument puternic, despre care vor discuta în capitolul despre monitorizarea vibraţiilor utilajelor.